My tribute to Wisława Szymborska

I am not a poetry fan! Or at least I avoided reading poetry for quite a long time. Nevertheless, no thought ran through my mind in intending to read poetry out loud. But things changed since I discovered the simple yet sophisticated lyrics of the Polish writer Wisława Szymborska. And thus, on one Sunday afternoon, I started to read from Szymborska’s Tutaj/Here, a book that came as a present on my birthday from my teacher of Polish, Dobrusia. And a great present it was! The edition also contains a CD with the music of Polish jazzman Tomasz Stańko who dedicates an entire project to her poetry.

Thus. this is my recipe for a great Sunday Continue reading My tribute to Wisława Szymborska

Seriously guys, this is one of the best (and cheapest) ways of learning a language

For many out here, learning a new language is thought to be a personal quest, a solo project, without any help from the others. It was for me too.

I have been learning and teaching languages for several years. This is what experience has taught me:

Yes, grammar books are good. Yes, Duolingo, Memrise and other similar tools (or apps) are good. Every tool at hand is useful and worth trying. Experimenting will help you discover your learning style. But it’s not enough!

Let us not forget to put back social in language learning. Let us not forget that this is the natural way of learning stuff. And I do not imply going to language learning classes. Sure, they’re fine. You can get help from a teacher with your matters, but if you’re a bit shy or too good for that class, it won’t work for you (and it won’t work for the others).

And you’re definitely not learning languages for your own use. You are going to use it. Socially. For years, I have admired one method for what it can do for your language learning progress and engagement. To me, it seems a very down-to-earth way of evaluating your level. It’s calledLanguage Cafe and, as the site says,

it is a sociable and friendly way to practice languages without attending formal classes.

It’s free, social, and (most important in learning anything, not only a language) fun! Go ahead! Experiment! Use every opportunity to socialize with speakers of the language you want to learn. If they’re natives, that’s even better!

 

Originally posted on Reddit.com

Despre DESIGN. [2] Cum se îmbină fonturile

În primul episod al acestui serial am făcut o amplă introducere în lumea tipografiei, care a influențat nespus de mult felul cum vedem lumea asta Sunt sigur că odată ce ai înțeles categoriile în care se încadrează fonturile, ai început să te uiți cu mai multă atenție la fonturi, pe panouri, în reclame, reviste sau cărți.

Oamenii de știință consideră că creierul nostru nu era obișnuit inițial cu procesul de a citi, motiv pentru care, în decursul timpului, a suferit diferite “modificări” de proces pentru a se putea adapta. Pentru mai multe detalii, poți să arunci o privire pe acest documentar fascinant, realizat de BBC. Dacă vrei să îți imaginezi cum ar fi lumea fără caractere, atunci te invit să vizionezi Fahrenheit 451, un film care prezintă o lume distopică, unde cărțile și orice material cu caractere este interzis.

Spuneam în primul episod că elementul cel mai comun al mediului pentru un pește este apa. Este atît de evident încît nici nu îl mai băgăm în seamă. La fel se întîmplă cu font-urile. Ne invadează spațiul personal, nu veghează de peste tot, așteptînd să fie reperate de privile noastre.

Design-ul, bun sau prost, ne întîmpină la tot pasul. Este alegerea ta dacă vrei să te lași expus în mod necontrolat la zgomot vizual sau vrei să devii selectiv. Astfel, vei putea învăța să apreciezi un layout bine gîndit și organizat. Cînd mă uit la o carte creată de un designer bun este aproape la fel ca și cum m-aș uita la o operă de artă. Ai putea spune că exagerez. Unii prieteni m-au acuzat de snobism cînd le-am spus că nu cumpăr o anumită carte pentru că nu îmi place coperta sau interiorul, deși cartea are un conținut foarte bun. Din acest motiv dezmint vechea zicală care spune că nu poți judeca o carte după coperta ei. Chiar te invit să o judeci, cu un ochi cît se poate de obiectiv. Iar asta se întîmplă cînd devii  Visually Literate Person, cum spunea profesoara de design Robin Williams în The Non-Designer’s Design Book.

Așa cum spuneam și în episodul anterior, fonturile sunt doar unul din modurile folosite de designeri pentru a exprima vizual ceea ce noi folosim în vorbirea naturală: intonație, ritm, limbaj non-verbal. În acest episod vom discuta concret de felul în care se îmbină fonturile între ele, în funcțiile de categoriile din care fac parte: Oldstyle, Sans Serif, Slab/Semi Serif, Modern, Decorative.

Atunci cînd vorbesc de îmbinare de fonturi, mă refer implicit la îmbinarea de fonturi din categorii diferite.

Principala regulă, atunci cînd creionăm layout-ul oricărui material grafic, este să nu folosim mai mult de trei categorii de fonturi. Motivul este unul simplu și practic: folosirea în exces a categoriilor duce la haos și zgomot vizual. Cititorul nu știe unde să arunce privirea, se simte derutat.

A doua regulă: nu folosim fonturi din aceeași categorie, pe același layout.

Dar hai să luăm niște exemple concrete cu două categorii diferite:

image03

Una din clasicile îmbinări de fonturi este cea dintre un Sans Serif(Helvetica, Myriad, DIN Pro, etc.)și un Oldstyle (Garamond, Centaur, etc.).

De regulă, fontul Sans Serif este folosit pentru titluri, subtitluri, pentru că oferă impact, iar Oldstyle-ul este utilizat generic pentru corpuri mari de text. Fiind două fonturi din categorii diferite, prezența lor pe aceeași pagină creează contrast. Iar asta își dorește orice designer.

Matematic, Helvetica + Garamond = love. Deci, e de bine. În a doua situație, am folosit același Helvetica + Myriad Pro. Sunt foarte asemănătoare între ele și creează disconfort.

image04

O altă îmbinare de contrast este cea dintre un font Modern (Bodoni, Elephant) și fonturi Semi Serif (ex: Lucida Sans), Oldstyle și Sans Serif. În această situație avem trei familii diferite, și oricare ar fi îmbinarea dintre ele, rezultatul e ok. Iată exemplul coperții unui e-book pentrumixuldecultura.ro, dedicat artistului Paul Klee. [click aici]

image07

În cazul layout-ului unei pagini de revistă, cu o asemenea paletă de fonturi, poți folosi un Bodoni pentru titluri (pentru asta au fost gîndite, de altfel), un Sans Serif sau un Semi Serif pentru citate și chapeau și intertitluri, iar Oldstyle-ul, de cele mai multe ori, pentru corpul de text. Însă acestea nu sunt reguli bătute în cuie.

image091

Nu este obligatoriu să folosești trei categorii de fonturi, ci poți să jonglezi cu mai multe forme ale aceleași familii. În cazul ziaruluiAvenues, avem de-a face cu versatilul font Helvetica folosit pentru titlu și subtitlu.

Helvetica este un font cu o varietate foarte mare de dimensiuni, de la Ultra Light la Black. Dacă lucrezi o întreagă machetă cu Helvetica nu prea ai cum să dai greș. Aproape niciodată. Iată și exemplul unei machete de copertă pentru comentatorul politic Dragoș Danubianu [click aici]

image02

Iată și un scurt preview al familiei fontului Helvetica. P.S.: Header-ul acestui articol este tot în Helvetica.

image00

În cadrul ziarului Avenues s-a folosit un font Oldstyle (recunosc, nu este Garamond), atît în variantă Regular pentru text, cît și în Italicpentru citate.

Și că tot vorbeam de uzul unei familii de fonturi (varietatea de dimensiuni ale unui font, de la Thin – cel mai ‘subțire’ pînă la Black – cel mai gros, ziarul The Guardian ne oferă un exemplu clar de uz al aceleași familii (de fapt sunt mai multe, dar. Toate fonturile prezente în imagine poartă numele Guardian.

image061

Mai mult, există familii de fonturi care conțin variațiuni pentru fiecare categorie, de la Sans Serif la Semi Serif și Oldstyle. Este și cazul fontului Rotis. Principiul care a stat la baza creării unei familii de fonturi pentru toate nevoile este atît economic (prețurile încep de la cîteva zeci de dolari pînă la cîteva mii, depinzînd de numărul de licențe achiziționate), cît și cel de identitate vizuală puternică.

image08

Iar acum am ajuns la o categorie foarte prăpăstioasă: fonturileScript/Calligraphy.

Primul lucru pe care trebuie să îl știi despre aceste fonturi este că nu le pui pe aceeași pagină cu alte fonturi în Italic. Pur și simplu nu o faci. Iar orice regulă bună poate fi încălcată! Desigur, dacă motivația este îndeajuns de convingătoare. Știu că fonturile de acest gen fac mult cu ochiul, dar uzul lor ar trebui să se rezume în general la invitațiile pentru petrecerea prichindelului care a împlinit 5 ani, sau în cazul unei invitații pentru nuntă. Sau nu!

Acesta este exemplul unei coperți conturate pe numele scriitorului german Herman Hesse și am îndrăznit să pun numele său într-un font Script.

image05

Acest articol este o scurtă trecere în revistă asupra modului în care pot fi îmbinate fonturile. Eu te invit să lași frîu creativității și… să te joci! P.S. Toate regulile pot fi încălcate în design, în măsura în care au o argumentație solidă. Spor la design!

Articol publicat inițial pe interactionez.ro

Despre DESIGN. [1] Fonturi

Un pictor francez spunea că florile sunt peste tot, pentru cei dispuși să le vadă. Cam așa este și cu design-ul grafic. Ne înconjoară, ne întîmpină la orice pas, atunci cînd ieșim la o cafea în oraș sau cînd citim ziarul, blog-ul… Dar la fel se întîmplă și cu buruienile. Au ajuns atît de evidente încît aproape că nu le mai băgăm în seamă.

Întreabă un pește care este cel mai comun lucru din mediul său și (dacă ar putea vorbi) ar spune: algele, alte specii de pești. Dar în foarte puține cazuri va spune apa. Design-ul grafic a căpătat acelaşi statut ca florilelui Magritte sau ca apa în care se scaldă peştele.

Îmi este destul de dificil să stabilesc o dată de naştere pentru acest concept, mai ales în zona design-ul de afiş sau de carte. În ce priveşte afişul ca material promoţional, acesta a cunoscut un început mirific cu artiști din perioada Art Nouveau ca Alphonse Mucha sau Touluse Lautrec.

image07

Dar o istorie a design-ul ține mai degrabă de filele unei cărți voluminoase, iar noi nu prea avem timp pentru asta. Iar timpul este chiar unul din motivele pentru care design-ul grafic a trecut de la rang de artă la uz casnic.

Astăzi nu trebuie să fii pictor ca să faci afișe, cărţi de vizită sau logo-uri (personal, stau foarte prost la capitolul desen). Nu mai e nevoie de un întreg atelier și nici de noțiuni de desen, ci de un simplu calculator. Însă, dacă te apuci de design, trebuie să îl faci cu cap. Iar asta facediferenţa dintre un simplu utilizator de Word, Photoshop şi alte aplicaţii și de un designer. Instrumentele sunt la îndemîna tuturor. Important ecum le folosești.

Ramura design-ului despre care vreau să scriu este tipografia. Nu, nu e vorba de acel spațiu unde se tipăresc diferite materiale promoționale. România este singura țară în care termenul de tipografie definește doar imprimerie. Pentru vestici, termenul definește atît o artă, cît și o știință care lucrează cu tipuri de caractere: type/font.

image03

Așa că te invit să iei o pauză de la lectura acestui text și să te uiți puțin la forma sa. Caracterele din titlul articolului nu sunt aceleași cu cele din text. Nici logo-ul interacţionez.ro nu coincide cu restul textului de pe site. Nu îți spun foarte multe? Asta te face un V.I.P., adică o Visually Illiterate Person. Nu e o înjurătură, ci un termen utilizat de Robin Williams. Nu cîntărețul, ci o scriitoare bestială despre cărți de design. Datorită unei cărţi scrise de ea (parţial) am început peripeţiile mele în lumea design-ului.

Practic, The Non-Designer’s Design Book  a fost cea care mi-a deschis ochii și mi-a arătat că pot să cer mai mult de la un text, decît simpla aşezare în pagină. Cartea o găsești și în limba română, cu titlul Inițiere în Design.

image02

Odată ce ai citit cartea aceasta este ca și cum ai începe din nou să citești. Crede-mă, aceasta a fost reacția mea. E o carte pe care eu o recomand cu căldură oricărui non-designer care vrea mai mult de la materialele pe care le produce, fie că este vorba de un simplu eseu listat pentru școală/facultate sau chiar un CV care să iasă în evidenţă.

Imaginează-ți unul din profesorii tăi cei mai plictisitori. Este lipsit de expresie sau limbaj non-verbal, monoton. Totul e parcă în acelaşi format. În schimb, unul dascăl strălucit gesticulează, îi molipsește pe elevi cu entuziasmul lor. Cam așa e și cu fonturile. Fonturile sunt doarunul din modurile folosite de designeri pentru a exprima vizual ceea ce noi folosim în vorbirea naturală: intonaţie, ritm, limbaj non-verbal. Te-ai întreba probabil dacă un singur font poate face așa ceva? În design orice este posibil şi chiar permis (dar cu o singură condiţie, pe care ţi-o voi prezenta în rîndurile de mai jos).

Probabil una din cele mai de bun-simț reguli în design (și arhitectură) este următoarea: form follows function (FFF). Destul de seacă, trebuie să recunosc, dar pe cît de laconică, pe atît de adevărată. FFF te pune la colț și te întreabă: ce vrei să faci cu acest text? Vrei să țipe după cititori? Vrei să le cînte la ureche? Întrebările nu sunt neapărat acestea. Dar ceea ce este important de reţinut este că design-ul unui material poate fi bun dacă este potrivit contextului.

Hai să exemplificăm puțin: trebuie să scrii un eseu despre ambalaj pentru cursul de publicitate. Iată două moduri în care un mesaj poate fi interpretat diferit datorită fontului:

image15

În primul caz, textul aproape că este inexpresiv. Este exact ce trebuie să transmită. Un titlu pus în bold şi textul concret. În al doilea caz, folosirea celebrului Comic Sans poate să îi înducă profesorului tău că îţi baţi joc de temă şi, chiar nu e nimic de rîs pe aici. Dorinţa ta de a ‘înveseli’ textul poate să îţi atragă mici probleme la corectarea eseului. Nu este obligatoriu pentru orice profesor, dar dacă eu aş fi profesorul tău, sigur ţi-aş uita eseul necitit pe undeva pe lîngă coşul de gunoi.

Recomand pe cît posibil evitarea fontului Comic Sans în design-ul oricărui material, decît dacă faci un afiş pentru o petrecere de aniversare a piticului care a împlinit 5 anişori.

Experiența de freelancer m-a învățat că de multe ori textele care sunt scrise în clasicele Times New Roman și Arial nu au multă valoare vizuală. Vreau să zic că aceste fonturi au fost atît de abuzate de utilizatori încît eu, personal, le urăsc. Solicitarea profesorilor de facultate de a scrie toate eseurile cu Times New Roman de 12 puncte mi s-a părut tot timpul inoportună. Așa că mi-am personalizat lucrările cu alte fonturi decît ‘clasicele’ Times și Arial. Mi-am făcut un obicei de a le evita tot timpul, ceea ce îți recomand și ție. Iar profesorilor chiar le-au plăcut lucrările mele.

Aşadar, te invit să începem o scurtă călătorie în lumea fonturilor. Le vedem în fiecare zi, în materiale de tot felul. Dar ştim să le folosim corect?

În a sa Non-Designer’s Design Book, Robin Williams plasează fonturile în şase categorii: Oldstyle, Sans Serif, Slab Serif, Modern, Script şi Decorative. Regula de bază în design-ul cu fonturi este că nu poţi folosi mai mult de trei categorii de fonturi pe o pagină. Iar ca orice regulă de bun-simţ, ea are şi excepţii.

image13

Fonturile din categoria Oldstyle sunt extrem de folosite în corpurile mari de text. Iar asta pentru că au cursivitate. Atunci cînd citeşti un text scris cu un font de tip Oldstyle, îl poţi urmări uşor, ochii nu îţi obosesc. Este un font care se pretează pentru corpul textului de ziar sau al unui roman. Fonturile Oldstyle mai sunt numite şi fonturi cu serife. Dacă te uiţi atent la codiţia lui a din imagine, vezi că ea se înclină uşor. Acea înclinare este reprezentarea unui serif. (Termenul nu există în limba română). image05

image00

Fonturile din categoria Sans Serif sunt opuse celor din Oldstyle. În cazul fontului Myriad Pro, codiţa literei a nu mai prezintă acea înclinaţie elegantă. Fonturile fără serife sunt tehnice şi se pretează perfect titlurilor, subtitlurilor şi mai puţin corpurilor mari de text. Deşi pot fi utilizate şi pentru texte lungi dacă sunt la dimensiuni mici, pentru că au vizibilitate.

image11

Pentru că şi în materie de fonturi există compromis, acesta se numeşteSlab Serif. Pentru prieteni e instalatorul polonez, adică un font care să împace toate gusturile şi necesităţile. Îmbină tehnicitatea unui fontsans şi cursivitatea unui oldstyle.  image01

Vrei ca titlurile tale de ziar să fie elegante şi impozante? Fonturile din categoria Modern au fost făcute pentru aşa ceva. Încă de pe vremea afişelor lui Mucha şi Lautrec (pe care i-am menţionat la începutul acestui articol) fonturile modern au fost preferatele graficienilor în anunţarea evenimentelor cultural-artistice. Nu sunt recomandate pentru textele lungi.

image06

Te rog eu, foloseşte fonturile din categoria Script doar dacă vrei să anunţi petrecerea celui mic, nunta fiicei tale sau vrei să machetezi o carte despre grafologie. În orice este glumeţ, ilustrat, dar nu pentru chestii serioase. Şi, aşa cum aminteam, adineaori, orice regulă de bun-simţi are şi excepţii.

image04

Iar petrecerea nu poate începe dacă nu foloseşti şi un font Decorative. Aici varietatea e foarte mare, şi, din păcate, la fel şi uzul. Mare grijă unde îl foloseşti. Nu uita, un design bun depinde de context. Dacă acel context îţi permite să fii jucăuş sau chiar copilăros, fă-o, dar cu cap!

Sunt sigur că de acum nu vei mai privi un text ca înainte, odată ce ai aflat ce inspiră fiecare categorie de font-uri. Despre cum se îmbină aceste categorii de fonturi îţi voi povesti în următorul episod.

Articol publicat pe interactionez.ro

 

Logo-uri, brand-uri și aeroporturi

Românul și brandul nu fac casă bună.  Avem antecedente serioase. Vă amintiți frunzulița ce reprezintă cu onor țara noastră în campaniile de turism din afară și care a costat 109.000 de euro? A fost preluată de pe un site de stock cu 250$. [dacă doriți să vă amintiți]. Vorba aia din Filantropica, „viața e complexă și are multe aspecte.”

Ei bine, procesul de branding este complex și realmente are multe aspecte. Deseori brandul este confundat cu logo-ul, deși acesta din urmă reprezintă doar vîrful unui iceberg invizibil. Nu o spun eu, ci autorii de manuale de specialitate care, să avem pardon, sunt oameni cu experiență serioasă în aria de publicitate. Iar atunci cînd un proiect costă cîteva mii de euro bune (depinde, evident de multe alte criterii), crearea unui logo impune o perioadă bună de analiză a contextului, scopului, ș.a.m.d.

Pe scurt, procesul de creare a unei identități de brand arată cam așa:

secret

Sursa: http://justcreative.com/2008/02/01/logo-design-process-of-top-graphic-designers/

Dar povestea noastră este una la polul opus, cînd se ia decizia de a se crea un ‘logo’ fără buget și fără a fi consultați specialiști din domeniu. Pentru că asta implică niște costuri. Fie! Sunt o grămadă de proiecte pe care designeri respectabili le fac pro bono, pentru o cauză nobilă. Așa s-au gîndit probabil și autoritățile locale sucevene, pentru a nu crea dispute nepopuliste în opinia publică.

Citez din publicația locală NewsBucovina declarațiile președintelui CJ Suceava, Cătălin Nechifor la evenimentul de lansare al Aeroportului.aeroport

„Am lansat oficial şi noul logo al Aeroportului Suceava. Un logo mai modern, mai dinamic, care simbolizează şi noţiunea de zbor”, a spus Nechifor.

El a arătat că noul logo conţine o noțiune de grafică ce include acoperișul clădirii care e în formă de aripă, dar are și elemente de elice.

„Toate sunt legate de zbor”, a spus Nechifor.

Întrebat cine a realizat noul concept pentru imaginea Aeroportului Suceava, Nechifor a spus că a fost o muncă de echipă.

„Acest logo a fost o muncă în comun”, a spus preşedintele CJ Suceava care a menţionat că aceasta nu a presupus costuri. [sursa]

Las la o parte stofa de jurnalist purtată cîțiva ani de zile pe meleagurile sucevene și o îmbrac pe cea de ‘dizainăr’, amator de altfel de vreo 10 ani de zile. Încercînd să îi explic domnului Nechifor că un logo nu este o simplă alăturare de fonturi și două aripi care punctul pe i, am primit următoarele răspunsuri:

nechifor-facebook

nechifor-facebook2

Nu vreau să mă luați drept expert în domeniu sau să spuneți că ‘o fac pe-a deșteptul’, dar noul ‘logo’ al Aeroportului este o dezamăgire din punct de vedere al tuturor principiilor de bază ale design-ului, nu doar al logo design-ului. Mai mult, acesta este o insultă la adresa întregii bresle a graficienilor, pentru că e mai bine să lucrăm mai mulți si să coste zero lei, sau priceless if you know what i mean [sic!]

Așa că, gratis, pentru că apelarea la specialiști costă bani, vă ofer o analiză obiectivă cu argumente la fel de obiective. Înaintea publicării acestui material, am solicitat (evident) gratis părerea mai multor profesioniști din domeniu asupra logo-ului, pentru a nu avea impresia că spun bălării.

Cum se face un logo de calitate? Răspunsul cel mai facil este la o căutare de Google distanță. {link aici}

analiza-logo1

Așa cum i-am transmis și domnului Nechifor pe Facebook, acest proiect nu merită titlul de logo.

Am marcat zonele de analiză în imaginea de mai sus. După cum veți observa, proiectul este compus din 4 elemente de tip text care sunt din aceeași categorie de fonturi [detalii aici]. Asta înseamnă confuzie vizuală, fiecare element –  (1) Suceava(2) airport și (4) Aeroportul Internațional Ștefan cel Mare Suceava – are proporții diferite, ceea ce nu are nici o explicație. Să nu uităm de aripa roșie care acoperă într-un mod ciudat t-ul din aeroport (ceea ce mă face să cred că e o mascare neinspirată cu o imagine preluată din altă sursă, fără transparență).

Fiecare element din proiect trebuie explicat și argumentat de designer.Așadar și întrebările: De ce Suceava e scris cu litere mari de tipar, de ceairport cu litere mici de tipar și Aeroportul Internațional Ștefan cel Mare Suceava scris doar cu litere mari de tipar? Evident, de ce aripile sunt roșii? De ce SUCEAVA airport e scris cu gri și Aeroportul… cu negru? Evident, veți afla că în lumea designerilor, nu există gri, negru, roșu, ci coduri precise de culori. Cu un Eeyedropper tool disponibil în Photoshop și cu imaginea descărcată de pe Facebook observăm că și nuanțele de gri diferă. OK. Poate cobesc eu și Facebook scade simțitor rezoluția imaginii, de unde și diferența de nuanță. Asta nu explică însă aberațiile tipografice din proiect.

Un al doilea argument pentru care acest logo nu este un logo esteformatul orizontal, foarte nepractic din punct de vedere al incorporării sale în diferite machete grafice, de la pliante, la postere, ș.a.m.d.

Domnul vicepreședinte al CJ Suceava, Alexandru Rădulescu, îmi răspunde la comentariu că “e un logo subtil, adecvat. Se suprapune perfect peste imaginea aerogarii, a coperisului” [sic!]. Poate că pe acoperiș stă bine ‘logo-ul’, dar cît de bine se prezintă acesta pe cărți de vizită, pliante și alte materiale? Eu vă garantez că acest proiect va da dureri de cap oricărui grafician cu ceva experiență.

Domnul Nechifor și-a dorit un proiect “mai modern, mai dinamic”. Ei bine, acest proiect nu reflectă în nici un fel tendințele design-ului minimalist, considerat a fi actuala tendință (sau fiță, cum vreți) în design-ul de logo. Este stern și clișeic.
Un logo trebuie să fie simplu, cu siguranță, dar nu superficial!

Iată cîteva exemple ale cîtorva aeroporturi de prin Europa

 

Ar mai fi multe de întrebat, dar să oferim și alte puncte de vedere, din partea unor specialiști pe care eu i-am contact gratuit:

Îmi pare că nu prea are personalitate. 3 fonturi diferite e prea mult din care două sunt alăturate, nu are și o variantă simplă, un icon puternic sau ceva de genul ăsta care să funcționeze solo. E prea lung și nu foarte compact iar chestia aia roșie mă duce mai mult cu gândul la o minge care țopăie, la săritură, nu la zbor. La logo de obicei folosesc fonturi mai bold, să se vadă bine și la dimensiuni mici și în general să pară mai robust.
Octavian Todiruț, graphic designer

Sincer, e leneș. Nu se conecteaza la nimic din comunitatea respectiva sa ii sustina/acorde valoare, este o penibilitate pe trend. Nu se conectează la valorile locale.
Sergiu Naslău, http://www.sergiunaslau.com/

Dar să nu ne rezumăm doar la două opinii și să întrebăm și lumea de pe alte meleaguri, să nu considerați că românul s-a născut cîrcotaș. Așadar, am purces pe Quora, un site în care se adună experți din toate domeniile posibile și imposibile și răspund întrebărilor utilizatorilor. Așadar, am solicitat și eu ca un neștiutor ce părere are lumea despre acest proiect. Iată răspunsurile:

quora-raspunsuri1

În concluzie, nu contest faptul că autoritățile sucevene au dorit să evite finanțarea unui asemenea proiect, ci simplul fapt că se mîndresc cu o muncă de mîntuială, făcut pe repede-înainte. Care este scopul final al creării unei identități vizuale? Acela de a vinde, evident! Nu știu în ce măsură calitatea ‘logo-ului’ poate influența vînzările de pe Aeroportul Suceava, dar știu că acesta nu respectă principiile de bază ale unui design decent.

Închid pledoaria cu vorbele domnului Nechifor de pe Facebook: ‘Nouă ne place mai mult practica… că teoria’. Da, domnule Nechifor, și nouă ne place practica, chiar o aclamăm, atunci cînd e făcută cu cap!

Sper ca aceste rînduri să ofere de gîndit celor care sunt interesați de subiect. Vă asigur că documentația de specialitate este mult mai stufoasă. Dacă nu investiți bani într-un asemenea proiect, măcar investiți în timp și în oameni capabili să facă o muncă decentă. Pentru că vorbim despre imaginea Sucevei, iar asta ne interesează pe toți, nu-i așa? Zboruri line!

Resurse gratuite pentru jurnaliști

Follow the cable.
Paul Julius Baron von Reuter

O școală serioasă de jurnalism costă. Dacă o faci în străinătate, poate costa și mai mult. Fie că ești un reporter aspirant, faci parte din breaslă sau vrei să afli cum se face presa de calitate, nu doar la nivel local, ci și internațional, răspunsul e la un click distanță.

Ca să fii jurnalist nu mai este nevoie să fii afiliat unei publicații și nici să faci studii în domeniu. Dar una este funcția de pe cartea de vizită (fie a ta, fie a publicației la care scrii), iar alta este să ai statutul de jurnalist, o condiție necesară fiind afilierea la o serie de practici care țin atît de elemente de scriere, cît și de etică (ambele foarte importante).

Mari instituții de mass-media au făcut publice manualele de jurnalism după care se ghidează atunci cînd scriu story-uri, editează imagini sau lucrează cu sunet. Așadar, iată o scurtă listă cu resurse de primă mînă de la cîțiva din giganții media din afară.

Alexas_Fotos/Pixabay | CC0 Public Domain

 

  1. The Reuters Handbook of Journalism  [Online; PDF]
    un manual de aproape aproape 600 de pagini care acoperă toate operațiunile prestigioasei agenții de presă, de la ghidul de stilistică, la tehnici de editare foto, social media, blogging și elemente de etică.frequency-949236_1280
  2. Deutsche Welle Akademie, Manual for Radio Journalists [PDF]
    Doi-zece, doi-zece, probă, probă… Știrea de radio, vox pop-ul, scriptul, provocările unui interviu pentru radio sunt explicate pe larg în manualul pus la dispoziție gratuit de DW.

watch-tv-301528_1280

3.BBC Academy, BBC News Style Guide  [PDF, Online]

ABC-ul jurnalistului BBC este de asemenea pus la liber pentru cei interesați, sub formă de index cu chestiuni concrete. Dar dacă veți explora secțiunile, veți descoperi și elemente de editare audio, direct din studiourile BBC.

10 sfaturi pentru identități vizuale de succes

Atunci când vrei să conturezi identitatea vizuală a unui brand și vrei să aibă impactul dorit, trebuie să iei în considerare 10 lucruri, consideră Simon Manchipp, co-fondatorul Someone, una din cele mai bine cotate agenții de branding și marketing din Marea Britanie.

Primul lucru pe care trebuie să îl iei în considerare este ca logo-ul să fie coerent, nu consistent. Manchipp consideră că un logo nou se naște fără uz, iar media solicită o abordare care să fie folositoare. Astfel, trebuie să ai în vedere ca logo-ul să fie adaptabil diferitelor contexte vizuale.

În al doilea rând, încearcă să creezi mai mult decât un logo. Fă-l să comunice cât mai bine intenția brand-ului pe care vrei să o scoți în evidență.

În al treilea rând, un nou logo ar trebui să fie un simbol al schimbării, nu o schimbare a simbolului.

Ideea principală nu este ideea principală. Ideea principală pe care ar trebui să o transmită vizual brand-ul este de fapt o sumedenie de idei.

Branding-ul înseamnă emoție. Încearcă să surprinzi un moment care să devină internalizarea brandului.

În al șaselea rând, scapă de frică. Brandingul implică asumarea de ricuri, însă clienții deștepți aleg fără nici o frică.

Ciudățeniile funcționează. Istoria a demonstrat că ideile ciudate și-au făcut loc cu ușurință și chiar au câștigat teren pe piață.

Centrează-ți identitatea vizuală a brand-ului pe oameni. Clienții educați cred în brand-uri coerente. Companiile câștigătoare plasează design-ul în centrul business-ului.

Creează active, nu costuri.  Design-ul este văzut ca un cost, nu ca o resursă financiară, iar asta pentru că toată lumea se consideră designer.

În ultimul rând, vânează oportunitatea, nu banii. Dacă munca ta e interesantă și te distrezi, banii vor veni.

Readers and the Library. My first video in Polish

As an EVS volunteer at MBP Gdynia, I had the chance to try my hand at making videos. And as simple as the final product might look like, I can guarantee that the whole process was a great provocation. Recording, editing and mixing it all up took about three weeks, and had its premiere on November 25th at the Gdyńskie Centrum Filmowe (Yeah, I do feel kinda proud about that) on the occasion of Gdynia’s Day of the Reader (And Librarian), in the presence of librarians, readers, (of course) but also local authorities such as the Mayor of Gdynia, and representatives of the Local Culture Department.
I give you Readers and the Library.